Evanghelia de astăzi, cea a Tânărului Bogat, ne pune înainte întrebarea esențială a vieții noastre…
Cum, oare, este cu putință să ne mântuim?
De când suntem mici ne punem întrebări. Copiii, chiar dacă nu sunt filozofi, filozofează. Pun cele mai multe întrebări din lume, unele care nouă ni se par stupide, dar în spatele fiecărui DE CE se află o sete adevărată de cunoaștere.
Iar noi, adulții, avem nevoie de cunoașterea lui Dumnezeu ca să trăim întru El și pentru El.
Sfinții Părinți spun că cel care voiește să se mântuiască trebuie să fie însoțit de întrebare. E un parcurs complex, cu multe necazuri, suferințe, ispite, piedici și abateri, iar mulți dintre noi ne oprim pe drum poate chiar pentru că nu ne punem întrebările potrivite.
Tânărul din Evanghelia de azi se credea aproape desăvârșit. Din pruncia sa respectase cele zece porunci și venise la Hristos pentru a afla calea directă către mântuire. Mai mult decât atât, Îl numește „Bun”, fie recunoscându-I dumnezeirea, fie doar pentru a-și asigura răspunsul dorit.
Mântuitorul, văzându-i însă înclinația spre cele duhovnicești, îi arată că mai are de lucrat pentru desăvârșire:
„Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi.”
Tânărul s-a întristat. Împlinea poruncile, dar desăvârșirea nu putea s-o obțină decât renunțând la patima banului, aceeași patimă care exista atunci și care există și astăzi.
Auzind, ucenicii s-au tulburat și au întrebat: „Dar cine poate să se mântuiască?”
Nedumerirea lor era evidentă. Dacă nici acest tânăr, care în ochii societății și ai oamenilor era bun și respecta poruncile, cine se putea mântui, de fapt?! Iar Hristos le-a răspuns: „La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă.”
Pentru că măsura omului este una, însă măsura Domnului este alta.
De aceea, să luăm aminte! Există două trepte ale fericirii și, implicit, pentru mântuirea sufletelor noastre.
Prima treaptă este împlinirea Decalogului, a poruncilor de bază, simple în esența lor, dar care în zilele noastre au devenit aproape imposibil de respectat.
Iar a doua treaptă a desăvârșirii, aceea din care nu mai putem cădea și la care ispita nu mai poate ajunge, este aceea de a ne folosi averile spre slava lui Dumnezeu și spre cinstirea aproapelui.
Dumnezeu nu ne obligă să-L urmăm, de aceea ne și spune „cine voiește”…
Însă demn de reținut este că bogăția poate fi o piedică, dar poate fi și o rampă de lansare spre mântuire. Căci Hristos ne va judeca și după aceste cuvinte:
„Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;
Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.”
Prin urmare, de fiecare dată când dăm aproapelui nostru năpăstuit, Îi dăm de fapt Lui Hristos și tot de la El câștigăm Împărăția.
Să nu uităm nicio clipă că sunt oameni care nu au ce face cu banii lor și oameni care nu au nici măcar bani să-și cumpere o pâine. Există enorm de mulți copii, mai ales în comunitatea noastră, care se bucură pentru un covrig pe care noi nici nu-l băgăm în seamă.
Așadar, bogăția poate fi stavilă sau Cale către mântuire. Depinde doar de noi și de alegerile noastre. Să dăm din ce ne prisosește, căci bogăția, netrecută prin dragoste, devine ușor egoism, iar egoismul se opune iubirii de aproape și de Dumnezeu.
E o latură a mândrie pe care cu greu o putem vindeca…
Și nu în ultimul rând, când dăm, să nu cântărim și nici să nu judecăm meritele celui pe care vrem să-l ajutăm. Toată judecata să o lăsăm Tatălui.
Ceea ce la om este cu neputință, la Dumnezeu este cu putință. Deci, doar devenind împreună lucrători cu El, primim Harul Lui mântuitor. Desăvârșirea are nevoie de acest Har, care se pogoară asupra noastră prin Sfintele Taine, prin post, prin rugăciune și prin iubirea de aproape.
În concluzie, pericopa de astăzi ne cheamă să ne întrebăm… ce am face noi dacă Dumnezeu ne-ar cere să ne împărțim averile și să-I urmăm? Ne-am întrista ca tânărul bogat sau L-am urma într-un suflet?!
Răspunsul nostru tainic ne arată cât de actuală rămâne Evanghelia aceasta, într-o lume în care modernismul devine un ghețuș care ne duce, fără să ne dăm seama, spre starea de nefericire.
🙏 Doamne, învață-ne să dăm din ce avem, ca să câștigăm Împărăția Ta.
Sursă icoană: CrestinOrtodox[.]ro
