„Mă plictisesc la Liturghie, n-am stare, îmi fuge mintea, mă dor picioarele, mă distrage murmurul din jur și nu înțeleg mai nimic din ce spun preoții…”
Oare ai învățat să scrii într-o zi?! Nu cumva a fost un proces de lungă durată, de luni sau poate chiar ani de zile?
Dar de citit cursiv? Aveam emoții, literele ne fugeau dinaintea ochilor, iar mintea nu reușea să le cuprindă într-un cuvânt coerent, spus clar și răspicat.
La fel se întâmplă și cu Sfânta Liturghie.
Prezența la Sfânta Liturghie este, de asemenea, un proces de consecvență, poate chiar un exercițiu de voință.
Vino mâine puțin, Duminica viitoare încă puțin, și tot așa, până când prinzi gustul ei.
Liturghia trebuie gustată și savurată în timp ca să-i simți dulceața. N-o să-ți umple sinele deodată…
Așa cum răbdarea te-a învățat să scrii și să citești, tot răbdarea te va învăța să te rogi, să asculți și să înțelegi.
Nu judeca întreaga călătorie după piedica din prag…
Doamne, învață-ne să Te înțelegem și să Te iubim, puțin câte puțin, Liturghie cu Liturghie.
