Vrem o țară ca afară. O strigăm des, cu revoltă și, uneori, cu dor. Vrem o țară civilizată, ordonată, educată și bogată.
Dar ce facem cu lucrurile mărunte, cele care ne dau de gol în fiecare zi?
În multe țări „de afară”, magazinele sunt închise în weekend și în zilele de sărbătoare. Oamenii merg acasă, stau cu familiile lor, se odihnesc, trăiesc sărbătoarea.
La noi, magazinele sunt deschise mereu și sunt mult mai pline decât bisericile. Pentru că noi vrem să putem cumpăra oricând, orice. Fără pauză. Fără limită.
Iar cei care stau la casele de marcat, printre raioane și în depozite – oamenii pe lângă care trecem grăbiți și uneori iritați – își petrec sărbătorile la muncă. Oare le place?! Poate că nu! Dar este nevoie! Pentru ca noi să avem confort.
Vrem o țară ca afară… dar poate primul pas este să deschidem mai mult ochii inimii. Să apreciem munca și sacrificiul celuilalt. Să înțelegem prețul comodității noastre: ei sunt la muncă pentru că nici noi nu le respectăm sărbătorile prin mersul nostru la cumpărături. Să punem puțină smerenie în dorințele noastre zilnice.
O țară „ca afară” începe cu bunul-simț de aici, cu respect și cu recunoștință. Și, neapărat, cu grija față de omul din fața noastră și cu atenție la jertfa lui!
Acestea sunt semnele unei țări cu adevărat „civilizate”.
